La ceva mai mult de un kilometru de biserica catolica din Neuwerk, un vechi cartier al Bocsei, mergând pe un drum de pamânt înspre dealul abrupt de pe partea dreapta a Bârzavei, ajungi la un indicator ce te trimite la cetatea Cuiesti. Mergi pe poteca din padurice si ajungi la o poiana grozava, cu trei frumoase clai de fân. Nu se vede nicio urma de ceva medieval, si ai putea sa te simti înselat, deoarece esti zapacit si nu stii încotro s-o iei, poteca parând ca se termina brusc. E în dreapta. Urci pieptis, te chinui sa nu cazi de-a rostogolul înapoi, ajungi sub buza padurii si vezi primele ziduri. Un panou pus de Muzeul Banatului Montan, scris în trei limbi, te lamureste ca ai ajuns unde trebuie.

Vechiul fort de la Bocsa este monument istoric, a fost atestat pentru prima oara în 1331 si identificat a fi cetatea regala Cuiesti. Castrul consta într-un contur poligonal neregulat si avea dimensiuni de 32 pe 29 de metri. Din panoul indicator aflam ca acolo au fost si doua turnuri, iar în exterior un sant adânc de vreo patru metri si lat de 20. Desigur ca noi nu facem parte din natiunile bogate ale lumii, care-si permit ca din orice coliba a evului mediu sa faca un punct de interes, o atractie turistica locala, o parcare si ceva suveniruri. Noi nu avem nici macar bunul-simt de a nu accentua starea de degradare, în incinta cetatii find destule PET-uri aruncate si chiar saci de nylon. Pentru cineva neinitiat în arhitectura fortificatiilor medievale, dar care a facut efortul de a urca pâna sus, în interiorul cetatii, privelistea este dezolanta. Acesta nu-si poate închipui cam pe unde a fost intrarea, unde erau turnurile, si ca atare nu poate visa la cavalerii de altadata, caci aceasta este, sa recunoastem, motivatia fiecaruia dintre noi care viziteaza o cetate: închipuirile unei lupte sub ziduri, un asediu, turcii jos si românii pe metereze, domnite si juraminte… Nimic nu este la Cetatea Bocsei. [...] Cetatea a fost pe rând a ardelenilor si a turcilor. Aici s-a semnat odata un legamânt, prin 1534, între cei trei frati Racovita si nobilul Vrabie, prin care ei îsi promiteau stâpânirea în buna pace a cetatii si sa nu se dea afara unul pe altul. Dar vremurile au fost peste ei, si decaderea Cuiestilor avea sa înceapa în vara lui 1595, când George Borbely, banul Severinului, a bombardat-o cu 27 de tunuri pentru a o scoate de sub otomani, a spart zidurile si a trecut sub sabie toata garnizoana. Tradarea din 1658 a principelui transilvan Acatiu Barcsay, când acesta a cedat turcilor cetatea, a nemultumit pe toata lumea, asa se face ca zidurile au fost aruncate în aer chiar de catre propriii militari slujbasi, cu gând de a nu lasa nimic în mâinile Semilunei. Dupa cum aflam din cronicile vremii, care nu stiu însa cine si cum a refacut cetatea, cert este ca ea a mai fost bombardata o data, în 1695, când Arnaut Pasa a asediat-o si a cucerit-o din nou. De-atunci, nimeni nu s-a mai gândit la reconstructie. Zidurile pe care le vedem azi sunt asa, se pare, înca din vremea acelui razboi austro-turc.

(fragment din reportajul Cautand Cracul de Aur, aparut in Ghimpele de Caras-Severin)

Tags: banat, banatul montan, banatul severinului, bocsa, caras severin, castru, cetatea bocsei, cetatea cuiesti, fort, fortul bocsa, otomani, turci

Vezi si:

• Cetatea Fagaras (poze)

Alte articole

• Conacul Toldy
• Turnul Ciunt din Crestur
• Cetatea Adoni (Bihor)
• Castelul Zichy (Bihor)
• Castelul Stubenberg (Bihor)

Alte linkuri